Igor Cobileanski, in toaleta unui cinema din Iasi, intr-o seara de vineri…(partea a IIa)


Vineri, 14 mai.
Sapte.TV si RadioMedeea l-au…”prins, agatat, rugat” pe Igor Cobileanski in toaleta unui cinema din Iasi… Si-au vorbit vorbe si-au discutat discutii despre… Sfarsitul lumii, despre “mai intai Cannes si apoi la Iasi, ca sa ma laud”, dar si despre “proasta dracu’”, despre mari actori, mari si lungi clipe de tacere in jurul lor… Despre “exista iubire si fara semnatura cu martori”… Despre, desi poate parea prea mult, despre Igor Cobileanski cel care… Si cel care…

Igor Cobileanski, in toaleta unui cinema din Iasi, intr-o seara de vineri…(partea a IIIa)


Vineri, 14 mai.
Sapte.TV si RadioMedeea l-au…”prins, agatat, rugat” pe Igor Cobileanski in toaleta unui cinema din Iasi… Si-au vorbit vorbe si-au discutat discutii despre… Sfarsitul lumii, despre “mai intai Cannes si apoi la Iasi, ca sa ma laud”, dar si despre “proasta dracu’”, despre mari actori, mari si lungi clipe de tacere in jurul lor… Despre “exista iubire si fara semnatura cu martori”… Despre, desi poate parea prea mult, despre Igor Cobileanski cel care… Si cel care…

Igor Cobileanski, in toaleta unui cinema din Iasi, intr-o seara de vineri…(partea a IVa)


Vineri, 14 mai.
Sapte.TV si RadioMedeea l-au…”prins, agatat, rugat” pe Igor Cobileanski in toaleta unui cinema din Iasi… Si-au vorbit vorbe si-au discutat discutii despre… Sfarsitul lumii, despre “mai intai Cannes si apoi la Iasi, ca sa ma laud”, dar si despre “proasta dracu’”, despre mari actori, mari si lungi clipe de tacere in jurul lor… Despre “exista iubire si fara semnatura cu martori”… Despre, desi poate parea prea mult, despre Igor Cobileanski cel care… Si cel care…

Amalia Rodrigues… Gaivota…


“Atunci cand cant, ma ascult pe mine. Si, cand ma ascult, sfarsesc prin a plange”…

Amalia Rodrigues…

Ii placea sa cante mai ales atunci cand se plimba pe strada… (Gaivota…)

“Generozitatea ei o baga de multe ori in dificultati financiare”… (Estranha forma da vida…)

Un locuitor al Lisabonei, vecin timp de multi ani cu Amalia Rodrigues… (Gaivota…)

1 iulie 1920 – se naste Amalia Rodrigues (in Lisabona, districtul Alcantara)

1929 – incepe cursile scolii primare Escola Oficial da Tapada da Ajuda

1934 – isi castiga existenta din broderii

1935 – cântă în public pentru prima dată, cu acompaniament de chitara, la un eveniment caritabil

1939 – debut oficial “Amalia rodrigues, cantareata de fado”

1944 – turneu în Brazilia (programat initial pentru 6 săptămâni si prelungit ulterior pentru 3 luni)

1945 – primele inregistrari (in Brazilia)

1947 – actrita in filmul “Capas Negras” (box office timp de 22 de săptămâni, la Cinema Condes)

1948 – Premiul pentru cel mai bun rol feminin (filmul “Fado”, regia Perdigão Queiroga)

1949 – concerteaza la Paris şi Londra, pentru prima dată

1951 – turneu pe continentul african (Mozambic, Angola şi Congo)

1952 – prima apariţie la New York (canta La Vie en Rose intr-un club de noapte)

1953 – devine prima cântăreaţă portugheză care avea să apară la televiziunile americane (Eddie Fisher Show)

1954 – primul album lansat în Statele Unite (cântă la Mocambo, la Hollywood)

1955 – inregistreaza Canção do Mar şi Barco Negro pentru filmul Os Amantes do Tejo (regia Henri Verneuil’ )

1957 – canta pe scena Olympia, din Paris (Charles Aznavour compune Ai, Mourir por Toi special pentru Amalia Rodrigues)

1961 – se căsătoreşte cu César Seabra (inginer), alaturi de care va trăi până la moartea acestuia, in 1997

1962 – lanseaza albumul pe versurile poetului Pedro Homem de Mello

1966 – concerteaza la Lincoln Center, la New York (acompaniata de o orchestra simfonica dirijata de André Kostelanetz)

1967 – Premiul Discul de Aur, la Cannes (trofeul este oferit chiar de Anthony Quinn)

*Discul de Aur avea sa ajunga tot la Amalia Rodrigues si in urmatorii 2 ani, performanta egalata doar de Beatles.

1970 – concerte la Tokyo, New York şi Roma si este decorata de catre Guvernul francez

1975 – concert pe scena Olympia, din Paris

1976 – impreună cu Maria Callas şi John Lennon, înregistreaza Le Blat de la Vie, lansat de UNESCO

1977 – cântă la Carnegie Hall, în New York

1985 – se întoarce din nou pe scena Olympia, din Paris si, pentru prima dată, sustine un recital solo la Coliseu dos Recreios, din Lisabona

1989 – celebreaza 50 de ani de viata printr-o expoziţie retrospectivă la Museu do Teatro din Lisabona

1994 – revine in fata publicului, dupa cativa ani de tacere, cantand cu ocazia evenimentului Lisabona – Capitala Culturala Europeana

1995 – este operata de cancer pulmonar

1998 – lanseaza un nou album

6 octombrie 1999 – moare in casa sa de pe Rua de S. Bento, din Lisabona.

Gaivota… Cristina Branco

Gaivota… Maria Raducanu…