Vineri, 14 mai.
Sapte.TV si RadioMedeea l-au…”prins, agatat, rugat” pe Igor Cobileanski in toaleta unui cinema din Iasi… Si-au vorbit vorbe si-au discutat discutii despre… Sfarsitul lumii, despre “mai intai Cannes si apoi la Iasi, ca sa ma laud”, dar si despre “proasta dracu’”, despre mari actori, mari si lungi clipe de tacere in jurul lor… Despre “exista iubire si fara semnatura cu martori”… Despre, desi poate parea prea mult, despre Igor Cobileanski cel care… Si cel care…
Vineri, 14 mai.
Sapte.TV si RadioMedeea l-au…”prins, agatat, rugat” pe Igor Cobileanski in toaleta unui cinema din Iasi… Si-au vorbit vorbe si-au discutat discutii despre… Sfarsitul lumii, despre “mai intai Cannes si apoi la Iasi, ca sa ma laud”, dar si despre “proasta dracu’”, despre mari actori, mari si lungi clipe de tacere in jurul lor… Despre “exista iubire si fara semnatura cu martori”… Despre, desi poate parea prea mult, despre Igor Cobileanski cel care… Si cel care…
Vineri, 14 mai.
Sapte.TV si RadioMedeea l-au…”prins, agatat, rugat” pe Igor Cobileanski in toaleta unui cinema din Iasi… Si-au vorbit vorbe si-au discutat discutii despre… Sfarsitul lumii, despre “mai intai Cannes si apoi la Iasi, ca sa ma laud”, dar si despre “proasta dracu’”, despre mari actori, mari si lungi clipe de tacere in jurul lor… Despre “exista iubire si fara semnatura cu martori”… Despre, desi poate parea prea mult, despre Igor Cobileanski cel care… Si cel care…
Pedro Negrescu. Leroy Andreson intre dirijor si studentii de la Iasi…
De privit. De ascultat. De citit… De fara rost alte cuvinte…
Sau Michael Jackson despre Ceaikovski… Sau dirijorul, compozitorul si contrabasistul Pedro Negrescu despre Michael Jackson… Adica despre cum se face, simte si prinde-n cuvinte muzica… Sau muzicieni discutand despre alti muzicieni… Sau…
“Le-aş dovedi oamenilor cât greşesc gândind că încetează să iubească atunci când îmbătrânesc, fără să ştie că îmbătrânesc numai când încetează să iubească“, a spus Gabriel Garcia Marquez…
“Atunci cand cant, ma ascult pe mine. Si, cand ma ascult, sfarsesc prin a plange”…
Amalia Rodrigues…
Ii placea sa cante mai ales atunci cand se plimba pe strada… (Gaivota…)
“Generozitatea ei o baga de multe ori in dificultati financiare”… (Estranha forma da vida…)
Un locuitor al Lisabonei, vecin timp de multi ani cu Amalia Rodrigues… (Gaivota…)
1 iulie 1920 – se naste Amalia Rodrigues (in Lisabona, districtul Alcantara)
1929 – incepe cursile scolii primare Escola Oficial da Tapada da Ajuda
1934 – isi castiga existenta din broderii
1935 – cântă în public pentru prima dată, cu acompaniament de chitara, la un eveniment caritabil
1939 – debut oficial “Amalia rodrigues, cantareata de fado”
1944 – turneu în Brazilia (programat initial pentru 6 săptămâni si prelungit ulterior pentru 3 luni)
1945 – primele inregistrari (in Brazilia)
1947 – actrita in filmul “Capas Negras” (box office timp de 22 de săptămâni, la Cinema Condes)
1948 – Premiul pentru cel mai bun rol feminin (filmul “Fado”, regia Perdigão Queiroga)
1949 – concerteaza la Paris şi Londra, pentru prima dată
1951 – turneu pe continentul african (Mozambic, Angola şi Congo)
1952 – prima apariţie la New York (canta La Vie en Rose intr-un club de noapte)
1953 – devine prima cântăreaţă portugheză care avea să apară la televiziunile americane (Eddie Fisher Show)
1954 – primul album lansat în Statele Unite (cântă la Mocambo, la Hollywood)
1955 – inregistreaza Canção do Mar şi Barco Negro pentru filmul Os Amantes do Tejo (regia Henri Verneuil’ )
1957 – canta pe scena Olympia, din Paris (Charles Aznavour compune Ai, Mourir por Toi special pentru Amalia Rodrigues)
1961 – se căsătoreşte cu César Seabra (inginer), alaturi de care va trăi până la moartea acestuia, in 1997
1962 – lanseaza albumul pe versurile poetului Pedro Homem de Mello
1966 – concerteaza la Lincoln Center, la New York (acompaniata de o orchestra simfonica dirijata de André Kostelanetz)
1967 – Premiul Discul de Aur, la Cannes (trofeul este oferit chiar de Anthony Quinn)
*Discul de Aur avea sa ajunga tot la Amalia Rodrigues si in urmatorii 2 ani, performanta egalata doar de Beatles.
1970 – concerte la Tokyo, New York şi Roma si este decorata de catre Guvernul francez
1975 – concert pe scena Olympia, din Paris
1976 – impreună cu Maria Callas şi John Lennon, înregistreaza Le Blat de la Vie, lansat de UNESCO
1977 – cântă la Carnegie Hall, în New York
1985 – se întoarce din nou pe scena Olympia, din Paris si, pentru prima dată, sustine un recital solo la Coliseu dos Recreios, din Lisabona
1989 – celebreaza 50 de ani de viata printr-o expoziţie retrospectivă la Museu do Teatro din Lisabona
1994 – revine in fata publicului, dupa cativa ani de tacere, cantand cu ocazia evenimentului Lisabona – Capitala Culturala Europeana
1995 – este operata de cancer pulmonar
1998 – lanseaza un nou album
6 octombrie 1999 – moare in casa sa de pe Rua de S. Bento, din Lisabona.
