Amurgul unei zile stresante… Strada Laspusneanu, usor adormita de racoarea serii de sfarsit de iarna… Trecatori grabiti, unii apatici. Altii, galagiosi si foarte tineri. Se opresc in fata librariei si comenteaza afisul lipit de geamul usii: “Vasile Ernu… Ce facem, intram?”…
Era seara in care isi lansa, la Iasi, cartea nasita de Polirom… “Ultimii eretici ai Imperiului”… Vasile Ernu…
Am intrat si noi. Cu camera de filmat, pentru ca stiam ca urma sa… rasucim, in graba, cateva vorbe…
“Ma intereseaza lucruri care, la nivel cotidian, par banale”…
“Cititorul care a citit aceasta carte, ar trebui sa aiba macar o intrebare, o nedumerire sau, cel putin, o enervare… Asta m-ar face multumit…”
Si…
Si multe, multe altele… Avandu-i ca pretext, evident, pe Vasiliy Andreevici si A.I. Care povestesc, in felul lor, despre Vasile Ernu… Si despre care Vasile Ernu crede ca…
